”Românii zilei”

De curând am descoperit un grup pe o platformă online numită ”Românul zilei” care se axează pe relatarea unor povești a unor români care ne arată că nu am uitat ce înseamnă compasiune, bunătate, sprijin, ajutor. Toate astea m-au pus pe gânduri. Oare am întâlnit și eu o astfel de persoană? Care ar fi faptele după care aș recunoaștea? Ei bine, răspunsul mi-a venit destul de repede. Pentru mine nu există o singură ci multitudinea de oameni pe care îi întâlnesc în fiecare zi și care mă fac zâmbesc, mă sprijină moral ori mă determină să devin un om mai bun. Stiu că e un clișeu ultima mea afirmație, dar poate spre asta ar trebui să tindem. Să aspirăm spre calitățile morale și nu cele materiale. Dar asta e o altă poveste. Acum vreau să vă spun despre oamenii din viața mea și ce învăț de la ei. Aș vrea să încep cu primele persoane pe care le văd când mă trezescȘ colegele mele de cameră. De la ele învăț în fiecare zi ce înseamnă determinarea. Apoi urmează colegii mei ce mă învață ce e munca și profesoarele care îmi arată pasiunea pe care au față de meseria aleasă. Și ultimii sunt cei dragi mie. Prietenii și familia care îmi sunt mereu aproape și care mă învață ce este iubirea. Pentru mine aceste persoane sunt ”Românii zilei”. Sper doar că și eu sunt pentru cineva această persoană. 

Anunțuri
Publicat în Me | Lasă un comentariu

Teatru

Nu pot să uit nici acum prima oară când m-am dus la teatru. Nu atunci când am fost forţată de profesori , mică fiind, să mă duc la piesa pe care nu le înţelegeam. Nu, atunci când m-am dus din pură curiozitate.

Acum doi ani,dacă îmi audc eu bine aminte şi sper să nu mă înşel, vorbeam cu mătuşa mea în maşină şi am observat un afiş care ne anunţa că la Casa de Cultură se va juca piesa „Egoistul” în regia lui Radu Beligan. Mătuşa mea mi-a spus imediat să mergem şi cum ştiam că avem gusturi asemănătoare în orice materie şi fiind curioasă cum un actor atât de bătrân putea să joace şi să regizeze o piesă de teatru. Deci m-am dus. Nu pot să uit şi acum cum aşteptam plictisită să intru. Am intrat, ne-am ocupat locurile şi magia a început. Am rămas captivată două ore. Nu m-am mişcat, nu mi-am dezlipit ochii de pe scene şi la un moment dat ajunsesem să nu respir. Atât de captivată era. La sfârşit comentam împreună cu mătuşa mea piesa ce pare simplă la vedere, însă e mult mai complicată de atât. Dar ce m-a marcat cel mai mult a fost însuşi Radu Beligan pe care l-am privit nu ca pe un actor ce joacă un rol, ci ca pe omul ce îşi povesteşte viaţa în faţa publicului. Atunci am descoperit magia teatrului şi a măştilor.

Mi-am adus aminte de toate acestea citind de curând un articolul care mă anunţa că, actorul Radu Beligan va intra în Cartea Recordurilor Guiness pentru cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena de teatru, premiu meritat cu desăvârşire, în opinia mea.

 Întotdeauna când voi auzi de teatru ori de acesta îmi voi aduce aminte cu plăcere de seara aceea de sfârşit de vară şi emoţia trimisă de acest mare actor.

Pentru că teatrul este magie și pentru că actorii se descoperă prin fiecare rol pe care îl au, descoperă toat acestea ”În spatele cortinei”. Intră în această lume fascinantă și îndrăgostește-te de ea:
https://www.facebook.com/inspatelemastilor

Publicat în Teatru | Lasă un comentariu

J.F. Kennedy într-o altă lumină

Săptămâna trecută a avut loc în cadrul Sălii Senatului a Universității ”Ovidius” Constanța conferința cu titlul „The Assassination of President John F. Kennedy: 50 Years Ago – Nov. 22, 1963” susținută de Bruce Kleiner, consilierul pentru presă și cultură din cadrul Ambasadei S.U.A. la București.
Conferinţa a fost deosebită prin prisma faptului că Bruce Kleiner ne-a surprins cu abordarea aleasă pentru a face prezentarea. A ales o ţinută lejeră prin care ne puteam identifica şi a făcut gesturi nereprezentative pentru o persoană cu o astfel de funcţie. Astfel el a ales să se identifice cu studenţii pentru a le explica mai bine tema şi pentru a ne încuraja la un dialog deschis, făcându-ne să nu ne simţim constrânşi de rigorile unei prezentări. Metoda aleasă a avut succes și întrebările nu au contenit. Ce inițial a trebuit să țină o oră, a ținut de fapt două.
Bruce Kleiner a tratat asasinarea lui J.F Kennedy din mai multe prisme. Printre acestea mentionând: politic, economic, militar, socio-cultural și religios. Cel mai important element, după cum a menţionat acesta, a fost factorul socio-cultural deoarece a marcat populaţia şi ia făcut să realizeze gravitatea situaţiei. De asemenea, a mai spus că media a jucat un rol important în sensibilizarea populaţie cu privire la acest aspect deoarece asasinarea lui şi zilele ce au urmat au fost transmise în direct pe întregul teritoriul al statului.
La sfârşitul celei de-a doua ore, Bruce Kleiner a pus capăt conferinţei, însă doritorii au mai rămas pentru a-i pune întrebari în particular şi pentru a-l felicita. Este de menţionat că aceasta conferinţă s-a tinut în limba engleză, iar studenţii dovedindu-si capacităţile lingvistice prin elobararea întrebărilor şi înţelegerea informaţiilor transmise în engleză.

Publicat în Evenimente, Me | 3 comentarii

Mare Tranquillitatis

Imagine

Mare Tranquillitatis

Katja Millay

Cartea exprimă dramele psihologice a tinerilor și modalitatea prin aceștia reușesc să treacă peste ele. Este povestea legăturii  a doi tineri ce reușesc să treacă peste temerile și dramele vieții lor.

Povestea fetei este una simplă. La vârsta de 15 ani este bătută cu brutalitate și moare pentru câteva minute, iar în urma acestui eveniment își pierde abilitatea de a mai cânta la pian și implicit identitatea.  ”Mica pianistă” devine o ”curvă rusoaică”.

Povestea băiatului începe cu porecla care îi este atribuită, îngerul morții. Și-a căpătat-o prin faptul că toate persoanele lui dragi mor în jurul lui. Totul începe cu un accident de mașină la vârsta de opt ani în urma căruia îi moare mama și sora. Tatăl marcat și consumat de durere se stinge mai târziu. Bunica după aceea intră în penumbra morții datorită cancerului, iar bunicul lui o urmează.

Stilul scrisului este unul accesibil adolescenților, autoarea încercând să le transmită că există viață după o traumă.

Cartea arată zbuciumul cu care fiecare om se confruntă în situațile fără ieșirea și că pentru a trece peste ele e nevoie de mai mulți pași parcurși. Printre acești pași identifici furia resimțită și nedreptatea făcută, acceptarea acestui fapt, amorțeala pe care o resimți după și mai apoi trecerea mai departe. Ne învață că trebuie să avem un refugiu sau un mod prin care ne descărcăm toată ura, tristețea, frustarea resimțită în viața de zi cu zi. După toate aceste lecții vei putea înțelege că viața e nedreaptă ți că tu poți doar să te ridici, să fi mai puternic și să trăiești în continuare.

Publicat în Cărţi, Me | Lasă un comentariu

Întâlnirea cu radioul

Săptămâna trecută studenții din cadrul Universității Ovidius, secția Jurnalism au avut ocazia să-i adreseze întrebări doamnei Steliana Badechi, realizator de emisiuni la Radio Constanța. Aceasta ne-a vorbit despre radioul românesc, împlinindu-se 85 de ani de la emiterea primului semnal radio. Ea ne-a mărturisit că ” mă bucur să fac parte din transmisile radio încă din 1928”, vorbind cu mândrie despre fonoteca de aur a radioului din Constanța și arhiva existentă, numind-o o ”comoară neprețuită”.

  Ne-a mai povestit despre cum erau stocate înainte reportajele și benzile de muzică și se înregistra pe portofon, iar tăieturile se făceau cu foarfeca și scociul.

 Despre munca ei ne-a spus că ” există posturi private și există posturi publice” și că ”un post național înseamnă siguranță”, iar aceasta a continuat spunându-ne că nu ar fi rezistat la un post privat și ar fi renunțat.

  Studenții au început mai apoi șirul de întrebări. Printre întrebările adresate a fost aceea că : ”Dacă ați da timpul înapoi, ați face același lucru?”. Aceasta ne-a răspuns că timpul în radio este timp, acesta rămâne mereu arhivat și că ”n-aș mai face niciodată în viața mea ceva ce nu-mi place”, făcând referire la Facultatea de Inginerie urmată. Iar sfatul acesteia a fost să ”ne ducem unde ne trage inima”.   

  Printre ultimele întrebări adresate a una legată de volumul de muncă pe care ar trebui să-l facă și dacă s-a simțit vreodată copleșită. Ne-a răspuns că da, au fost și cazuri, dar apoi au existat și mulțumiri sufletești.

  Doamna Bajdechi a încheiat prin a mulțumi cadrelor didactice ce au făcut posibilă această întâlnire și studenților pentru timpul acordat.

Publicat în Evenimente, Me | Lasă un comentariu

Mini-interviu cu ,,bomba-sexy” de la jurnalism

Primul interviu xD

Publicat în Me | Lasă un comentariu

Schimbare

Loc nou, lume nouă, totul nou. Mi se pare ciudat să  mă tot adaptez la orice schimbare de peisaj dar sincer totutl a devenit atât de familiar. M-am obișnuit să-mi bag toată viața într-un geamantan și să plec la drum cu el. M-am obișnuit să le zâmbesc unor necunoscuți și să mă prezint ca pe un produs nou lansat gata de cumpărare. E ciudat cum natura umană se adaptează atât de ușor unor astfel de schimbări și cum la un moment dat ele devin o parte din tine. Eu cel puțin așa simt. Simt că schimbarea face din mine.  Observ cum mă schimb într-o alte persoană când este supusă adaptării unui alt mediu și totuși parcă îmi păstrez din personalitate.  Parcă tot eu sunt sub zidurile pe care le construiesc mereu. 

Publicat în Me | Lasă un comentariu